Taximetristii si gandacii.

In mintea mea am ajuns sa-i compar pe taximetristi cu gandacii. Da. Imi cer scuzele de rigoare taximetristilor onesti, civilizati, care muncesc din zori si pana noaptea ori de seara pana in zori ca sa duca o bucata de paine. Copiilor. S-o puna pe masa.

Pe ei ii sfatuiesc sa-si faca un site pe care clientii, pasagerii, calatorii, sa-i semnaleze, depuncteze, pe taximetristii idioti. Iari ei, taximetristii onesti, sa-si faca un stabor ca tiganii si sa-i excluda pe cei care le fac tagma de cacao.

Pentru ca io, acu din pozitia de sofer si pe vremuri din aia de pasager, am ajuns sa-i urasc. Si, uite asa, sa-i compar cu gandacii. Ultima experienta am trait-o alaltaieri. Rulam pe sosea, perfect regulamentar, bine dispus si ascultand o muzichie, soarele zambea, zapada se topea. Vine un taximetrist de pe banda din dreapta si da sa-mi intre in fata. Fara un buna ziua, fara a cere permisiunea, fara a semnaliza macar la schimbarea benzii. Era intratul ala agresiv in fata. Incepuse sa ma preseze, sa ma obige sa trec eu pe banda trei. Isi lipise taraboanta de masina mea si impingea, impingea. Firesc, nu m-am dat la o parte, pentru ca-mi trezea doar dorinta de a ma caca pe nasul lui si nu de-ai face pe plac.

A cedat.

Ca sa-l vad cateva minute mai tarziu ca apare din nou. Cu aceeasi schema. Si se infigea, stimate cetitor in mine, cu violenta si evidenta smecherie. Tot fara a semnaliza. Parea ceva intentionat. Dorea sa-mi arate ca el e mai tare, nu-l fac io pe el, el e regele soselelor. Il vad pe idiot ca coboara geamul, in timp ce mergea lipit de mine. Cobor si io geamul.

– Ce vrei, sa faci accident? – il intreb.

– Bueeeeeei, cine te-a invatat sa conduci? – ma intreaba idiotul, pironindu-ma cu o privire de rinocer constipat. Balos.

– Buuuuuei, dar pe tine cine te-a invatat sa schimbi benzile fara sa semnalizezi? – il intreb. Si crezi ca poti trece pur si simplu prin mine pentru ca asa vrea creierul tau mic? – l-am intrebat. Si l-am intrebat urland, ca mi se facuse rau de draci, mi se parea culmea nesmitirii, a tupeului si idiotenii. Ma punea tampitul in pericol, risca sa ne facem praf amandoi, pentru simplu fapt ca e un cacat de om si asa fac cacatii.

Si io tampit ca am coborat geamul si coborat la nivelul cacatului.Punandu-ma in pericol, uitand ca am copil acasa, sotie, parinti, frati. Peste cacati tre sa treci, sa-i ocolesti, sa-i ignori, sa te tii departe de miasma lor fetitda. Cacatii ar trebui sa aiba de-a face doar cu cacatii. Sa se canibalizeze.

Ce a raspuns rahatimea sa?

– S-o fut pe ma’ta.

Si a inchis geamul. Si a plecat in tromba pentru ca ei, (unii) taximetristii, merg pe unde vor, cu ce viteza vor.

Uite de-aia ii urasc. Pentru ca cei ca rahatul din episola noastra, sint extrem de vizibili. Iti ies in fata peste tot, ca gandacii. Infesteaza, scarbesc, enerveaza prin uratenia si scarbosenia lor. Io sa fiu patron de firma de taxi, asa face un cod etic, i-as evalua periodic, as angaja falsi pasageri sa calatoreasca din cand in cand cu fiecare sofer. Sa-i evalueze, sa le verifice comportamentul.

Pentru ca, da, periodic fiecare dintre noi are nevoie de un taxi. Dar eu urc in orice taxiu’ enervat in prealabil, pentru ca deja-s traumatizat de rahati. 

Faceti, buei, ceva.  

PS: Inca un copil are nevoie de ajutorul nostru!!!