Sindromul de oboseala cronica este cauzat de extenuarea organismului timp de 6 luni, iar functiile acestuia nu mai dau randament. Oboseala severa impedica indeplinirea activitatilor zilnice. Din pacate, tot mai multe persoane sufera de aceasta afectiune in ziua de azi.
Desi nu este foarte cunoscuta printre oameni, simptomele acesteia par unele banale, trecute cu vederea cu speranta ca acestea vor disparea. Insa nu exista teste pentru diagnosticarea sindromului de oboseala cronica. De aceea este foarte important ca apropiatii pacientului sa fie alaturi de el in situatia data si sa il sustina, alaturi de medicul personal.
Cauzele acestui sindrom sunt de obicei o infectie trecuta cu un virus sau o bacterie, iar oboseala sa fi ramas in organism dezvoltandu-se. Dar nu s-au gasit teorii care sa sustina acest lucru. Unii spun ca de vina ar fi sistemul imunitar, nervos sau endocrin, chiar si istoricul familiei si sa se transmita prin gena.
Simptomele cele mai cunoscute sunt oboseala si extenuarea severa la care este supus pacientul. Daca se poate vorbi despre o perioada de 6 luni cu aceste simptome, atunci se pune diagnosticul. Este afectata capacitatea de a lucra, iar persoana nu se mai poate odihni nici atunci cand incearca sa faca activitati de recreere. De lunga durata, putem prezenta simptome ca: pierderea memoriei, dureri de gat, musculare si articulare, ganglioni limfatici mariti, cefalee si somn neodihnitor sau insomnie.
Un studiu a aratat ca, de obicei, persoanele care sufera de sindromul de oboseala cronica au varsta intre 25 – 45 ani, iar 6 din 10 persoane sunt femei. La copii, boala se intalneste rar. Adolescentii sunt mai predispusi ca adultii sa faca boala, mai ales dupa o gripa.
Depistarea din timp a sindromului de oboseala cronica duce la o vindecare mai rapida. Este recomandata prezentarea la medic imediat ce prezinti simptomele: oboseala care dureaza mai mult de doua saptamani, insomnia, tumefierea.
Tratamentul initial se face cu ajutorul antialgicelor, antidepresivelor si suplimentelor naturale. La domiciliu, tratamentul este necesar, inclusiv pentru reglarea orelor de somn. Fiecare pacient trebuie sa isi faca un program de exercitii astfel incat sa-si recapete energia de odinioara si sa fie capabil sa-si duca la bun sfarsit activitatile zilnice.
In cazul in care boala se agraveaza, desi acest lucru se intampla rar, dureaza intre 1 – 2 ani ca pacientul sa se reface complet. Nu trebuie ca el sa se grabeasca sa isi recapete energia rapid, totul trebuie luat incet. Sunt necesare controalele periodice la medic pentru monitorizarea bolii.
